Infiintarea plantatiilor pomicole

Primăvara și toamna este perioada potrivită pentru înființarea plantațiilor pomicole și nu numai.

Pentru acest lucru trebuie să urmăm anumiți pași foarte importanți.

O livada de pomi are o durată de viață de zeci de ani și orice greșeală facuta la infiintarea plantatiei are consecinte nefaste. Cresterea si dezvoltarea normala a pomilor si mai ales productivitatea si calitatea fructelor depind de o serie de factori cum sunt: zonarea (alegerea locului), alegerea terenului, sursa de apa, alegerea speciei/soiurilor.

Plantarea pomilor se face toamna, în perioada 15 octombrie -20 noiembrie, în tot timpul iernii, cand temperatura din sol şi aer este pozitivă, sau uneori primăvara devreme, cand terenul s-a zvantat. La plantările de toamnă, rănile deschise, făcute la fasonarea rădăcinilor, se cicatrizează mai uşor şi mai repede, iar pe terenurile mai umede se formează primele rădăcini, care vin în contact direct cu solul.

Cand plantările se fac mai devreme, în sol se acumulează cantităţi importante de apă (din ploi şi zăpezi) carc fac ca pomii să se prindă mai uşor şi să pornească in vegetaţie cu 2-3 săptămani mai devreme decat pomii plantaţi primăvara tarziu. La aceşti pomi, perioada de creştere a lăstarilor este mai mare şi mai intensă.

Plantaţiile care se înfiinţează primăvara sunt uneori afectate de o perioadă lungă de secetă, susţinută şi amplificată de vanturile uscate care bat puternic din partea de est a ţării. Cand toamnele sunt lungi şi călduroase şi pomii continuă să vegeteze în pepinieră, plantarea pomilor se poate face concomitent cu scosul acestora, dacă temperatura aerului permite. În anii cu zăpezi timpurii, când pomii nu se pot scoate din pepinieră sau când protecţia în livadă împotriva rozătoarelor nu poate fi asigurată, plantarea se face primăvara, cand aceste pericole au trecut.

Locul unde dorim sa înființăm plantația pomicolă reprezintă cel mai important

aspect, acesta presupune culegerea tuturor informațiilor cu privire la condițiile pedo-climatice și dacă zona este sau nu una cu tradiție pomicolă. De reținut!!! Fără a întocmi un buletin de analize al solului, nu vă apucați de înființarea plantației. Daca doriti ca în momentul în care pomii intră pe rod sa aveți producție mare, trebuie OBLIGATORIU întocmita această analiză, pentru a cunoaste care este situatia solului, pentru a știi cat trebuie să fertilizați ulterior. Un alt aspect important este pH-ul si valoare humusului.

Relieful terenului are o importanță deosebită, terenul poate fi drept pe șes sau podiș, coastă de deal, loc drept pe vale, la cumpăna apelor, etc. Este foarte important acest lucru deoarece relieful terenului influențează și determină în bună măsură regimul climatic al locului, înclinarea pantei influențeaza mecanizarea lucrărilor. Important este că terenurile alese să aibă dispoziție S, SV, SE, sa nu fie expuse în calea vânturilor puternice, cu potențial pericol de îngheț târziu de primavară sau devreme de toamnă. A se evita terenurile expuse accidentelor climatice frecvente, instabile, excesiv de umede și fără drenaj sau pânza freatică sub 2 m, sărăturate vor fi excluse din start.

Scarificarea terenului este o lucrare foarte importantă!!! Pe terenurile nedesfundate, gropile se sapă manual şi au dimensiunile 1,25/1,25/1 m (pe terenurile grele) şi 1/1/0,8 m (pe terenurile mijlocii şi uşoare).Cand terenurile sunt desfundate, dimensiunile gropilor săpate mecanizat sunt de 0,6/0,6/0,4 m.

Pichetarea terenului constituie o lucrare prin care se marchează pe teren cu ajutorul picheților locurile unde vor fi plantați pomii.În plantaţiile intensive şi superintensive, pichetatul se face cu ajutorul cablului de sarmă, folosit la pichetare.Îin timpul plantării, cablul de sarmă pe care este marcată distanţa dintre pomi pe rand se întinde şi se fixează între picheţii marginali ai parcelei, in aşa fel încat primul semn să corespundă cu centrul primei gropi. În situaţia în care pichetatul şi gropile s-au făcut corect, atunci toate semnele de pe cablu vor indica centrul gropilor sau punctele de plantare. Apoi se scot pomii de la stratificare şi se verifică foarte atent starea de sănătate a rădăcinilor, a scoarţei tulpinii şi a mugurilor. Pentru plantare se vor folosi numai pomi care au rădăcinile sănătoase, turgescente şi culoarea specifică portaltoiului. Cu această ocazie se înlătură pomii care au rădăcinile uscate, degerate, mucegăite sau roase de şobolani, in şanţurile de stratificare.

După ierni uscate şi secetoase, pomii stratificaţi pot prezenta uşoare simptome de deshidratare şi de aceea, cu 24 de ore înainte de plantare, vor fi introduşi în bazine cu apă pentru rehidratare.

La pomii acceptaţi pentru plantare se execută fasonatul şi mocirlitul rădăcinilor. Prin fasonat se înţelege îndepărtarea (prin tăieri) rădăcinilor rupte şi traumatizate în timpul scosului şi transportului pomilor, a celor uscate, necrozate şi parţial mucegăite şi scurtarea celor sănătoase, în funcţie de grosimea lor şi dimensiunile gropii.

Materialul săditor fasonat se introduce cu rădăcinile într-o mocirlă (compusă din: balegă proaspătă de bovine, pămant şi apă sau in loc de balegar in humus sau vermicompost si apa) în aşa fel încat fiecare ramificaţie să fie acoperită cu o peliculă

fină din această compoziţie.

Pomii astfel mocirliţi sunt repartizaţi la gropi conform schemei de plantare. Pe terenurile plane, pomii altoiţi pe portaltoi franc se plantează cu coletul mai sus cu 3-4 cm, iar cei altoiţi pe portaltoi vegetativi, cu 4-5 sub nivelul solului.

Pe terenurile cu exccs temporar de umiditate pomii se plantează pe biloane sau brazde inălţate (cu 30-40 cm), late de 1,5-2 m.

Pe terenurile terasate, excesul dc umiditate se evacuează cu ajutorul ajutorul unui dren fixat la fiecare pomilor.

Plantarea propiu-zisă a pomilor începe cu umplerea parţială a gropilor cu pămant din arătură şi confecţionarea unui muşuroi dintr-un amestec omogen de mraniţă sau vermicompost şi pămant, inalt de 15-20 cm.

Cand rădăcinile au fost acoperite cu un strat de pămant de 10-15 cm grosime, persoana care ţine pomul începe să taseze pămantul de la marginea gropii către centru, călcând cu cizma de-a lungul rădăcinilor principale, pentru a asigura o mai bună contactarc cu solul şi a preveni o eventuală frangere a rădăcinilor fragile.

După tasarea pămantului, la fiecarc groapă se toarnă 1 - 3 găleţi de apă (după cerinţe). Cand apa s-a înfiltrat şi solul s-a zvantat, din pămantul rămas se confecţionează un muşuroi înalt de 30-40 cm, care acoperă groapa în întregime (la plantările de toamnă). La plantările de primăvară se face o copcă în jurul pomului, se udă putenic.

Featured Posts
Posts Are Coming Soon
Stay tuned...
Recent Posts
Archive
Search By Tags
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
  • Google+ Social Icon
  • Pinterest Social Icon
  • Facebook Social Icon

©2017 by ecohumusstrong.